adinacoltea.wordpress.com
Cu ochii închişi în cuvinte
şi aripi crescute în tălpi
alerg pământ de-aduceri aminte
şi înalt, peste cer, tremur din aripi
din renunţări
aripilor
le cresc tălpi.
În capul locului
ochii joacă
ruleta
rostogolind secunde
Dac-ar fi să-mi rătăcesc
printre rime părăsite
verdele, să-l amăgesc
sub senzaţii-ngălbenite,
Sub o apă
pe o piatră
cât privirea s-o încapă
într-un ochi uitat de gând
Iar s-a grăbit.
Cu verdele ei însetat de zbor
a gustat din cafea şi-a ieşit
strigând “îmi place de mor”.
Uscat e pământul
fără dâre adânci
când paşii-s uitaţi de seminţe...
degeaba vântul
Verdele ierbii
poate ţine gândul
în braţele
unui singur loc.
Cazi,
degete în păr
şi alintări
uitate în gând,
Găseşte-mă,
mi-ai şoptit.
Erai aşa aproape
că am simţit