adinacoltea.wordpress.com
Păsările uitate de zbor
îşi cară aripile
prin tramvaie
aglomerate.
Fără regrete
tălpile sărutate
şchioapătă cărarea.
- întoarce-l pe dos!
strigă lemnul
din foaie.
- apasă mai tare!
Bucăţi rupte
din miez de inimă,
mânjite artistic
cu sângele lor,
Printre fluturi,
ce-şi cuibăresc primăvara
în stomacul unui vis
sătul de iarnă,
Eu, tu,
El, ea
rătăcim
conjugări
O mână de gânduri,
un zâmbet pe deget,
o linie de cuvinte
frântă în mai multe
Cu ochii în lună
şi guri mirate
de cărările unor paşi
împiedecaţi
Streaşina secundelor,
învechită de oftaturi,
picură umbre
deasupra ochilor uitaţi
Când un cal
îşi ia inima în ochi
şi te priveşte cu ea
nechezând