adinacoltea.wordpress.com
Opriţi ninsorile
sub câteva felii
de cer.
Prea multe cărări
deasupra buricului
primăvara
îşi numără fluturii.
În ochi
îngălbenite vise
mă dor cuvinte pân’ la os
pe guri căscate
Cad înţelesuri
din capul locului
unui cuvânt
ca nişte bulgări rupţi
Din ruga privirii
prind viaţă culori,
ce adâncesc pe chip
emoţii sfinte
Lasă-mi literele să ierneze
şoapte,
până înmuguresc flori
ce-ngheaţă timpul
Mi-am pus inima,
aşa zgâriată,
într-o pungă de plastic,
când îngerul
după ce ai ţinut,
strâns,
în căuşul vorbelor
toată culoarea
Desculţe cuvinte
mângâie gleznele
viselor târzii...
A lăcrima
înlăuntrul ochiului
e ca a râde
spre cerul gurii,