adinacoltea.wordpress.com
În capul locului
ochii joacă
ruleta
rostogolind secunde
Pe şevaletul unui trup
sculptat în alb
în ceasuri înlemnite,
întins de drept
Orice nume
e o lume
ca un cerc.
caii caută un loc să şadă
luna-ncearcă să ne vadă
iarba cere să te-ntindă
noaptea vrea să-i fiu oglindă
Un cuţit uriaş
cu lama sclipind
ziua culori
şi noaptea lumini,
Păsări neştuite mâine
uimesc nepăsarea
dimineţilor uitate
sub pleoape
O piatră de lumină
ţinută-n iarba nopţii
de veghea unui vis
neîncăput în marginile unui gând
Număr lumină
pe degete
linse de soare...
De ciuda razei
neîncăpute
în conul bradului
de timp,
plângi...
mă îndemnă rânjind,
neîmblânzit,
chipul de arhanghel prelung,