Balada vorbelor de duh
Atâta scurmă capra până zace,
Doamnă din cer, pământului regină,
A iadului tărâm împărăteasă,
”Ascultă-aici, mănușăreasă,
Că tot ți-am fost învățătoare,
Chiar și tu, Blanche, pantofăreasă,
Faceți bilanțul fiecare,
Balada apelului lui Villon
-sau întrebare către funcționarul de la ghișeu-
Ce spui de-al meu apel, maestre
Baladă și orație
Părinte Noe1 care plantași vie
Tu Loth2, care în grotă cherchelit,
În realgar, în șoricioaică pură,
În orpiment, în var și în sulfat,
În plumb fierbinte, să se facă zgură,
În smoală, în leșie de-nmuiat
Nu-i zel ca la înfometat
Nu-i omenie ca-n dușman
Nu-i gust ca-n fânul mestecat
Nu-i cart decât când dormi buștean.
Falsă splendoare, prea scump giuvaier Rău efectiv, blândețe fără har,
Aspru amor, ca pulberea de fier,
Numele tău e propriul meu calvar,
Călău șarmant, al inimii tâlhar,
Iubiți atâta cât puteți
Petreceți, beți de sărbători,
Căci nu veți fi nici mai deștepți
Nici mai puțin cu capu-n nori.
Baladă cu același înțeles1
în vechea limbă franțuzească
Ci2 unde-o fi Sfântul Părinte