Victor Bragagiu
victorbragagiu.blogspot.com
Mi-au plecat în nopți albastre
Visele să fie vise
Și-n luminile de astre
Sunt cuprinse și înscrise.
Cad petale de tăcere
Din chindie și din sălcii
Lumea c-a-nceput să spere
Începuturile păcii.
Un straniu om în mine este -
Cu existența-i mă condamnă
Dorind să creadă în poveste
În teama de scrisori din toamnă.
Amintirea de culoare
Prinde glas din întuneric
Se zăresc zorii în zare
Și prind zborul în putere.
Noaptea se retrage-n grote
Și, văzând ce ziuă azi e,
Păsările umplu-n note
Portativele de raze.
Amintirea de petale
Orice pom de-acum o pierde,
Iar cireașa-și stinge moale
Flacăra în freamăt verde.
Ceața furișată-n noapte
S-a-ncărcat întreagă-n Lună
Și-i o liniște că poate
Basme viselor să spună.
În cireș copil în buze
M-am suit vârsta uitând-o
Și-mi șoptea vântul prin frunze
O poveste fremătândă.
Ca-n temple sfinte ți se-nchină
Cuvinte învățate-n viață
De șapte ori pe săptămână,
În fiecare dimineață.
Ziua-n seară se îndreaptă
Obosită de prihană
Și apusul o așteaptă
Ca icoana lipoveană.