Sunt doar un biet pasionat de poezie,
care, cand si cand, isi mai sigileaza
cate un gand, sub rigorile rimei.
Cern fără milă norii de zăpadă,
nepăsători, anul, strivindu-l sub nămeți;
în albă beznă întregul se scaldă... -
E dezastru, ce mai, te bagă în sperieți!
singurătate -
sărbători fericite să n-ai cui zice
trist -
Când înțelegi că nu-nțelegi,
încă mai ești un rezonabil ignorant;
când nu-nțelegi că nu-nțelegi,
(atunci) devii deja de-a dreptul enervant…
Nu am idee ce se întâmplă de la un timp cuvintelor,
însă parcă își pierd pe zi ce trece din greutate...
Cine știe? Probabil s-or vrea și ele în pas cu vremurile,
așa că și-au impus o dietă strictă... E dezarmant, ce mai.
mă tem pentru tine
mă tem pentru noi
căci soarele
abia se mai poate abține
"Iată ceva legat
de prieteni și vrăjmași"
zise-un părinte-odat'
bunilor enoriași:
Noblețea, fiule,-i un mit,
când ai ceva de dăruit... -
Nici sfinții nu își prea permit
să dea pe gratis gratuit!
Există maniere de-a rătăci
prin ceața deasă-a propriului trecut
care,-ncă din fașă,-ți pot zădărnici
oricare șansă-a vreunui re-nceput.
Are și prostia
munții dumneaei,
numai că aceștia
sunt mai ciudăței:
Cu totul, eu, nu sunt convins că oricărui balon
îi este destinat un cui pentru a-l sparge,
știu însă c-am descoperit un nemilos piron
pe care-aș vrea să pot din minte-a mi-l extrage: