Sunt doar un biet pasionat de poezie,
care, cand si cand, isi mai sigileaza
cate un gand, sub rigorile rimei.
Românie sper
Să te poţi mândri cândva
Că ești română
"Creația de dragul creației
sau de al recreației?"
întrebă un gânditor răutăcios,
cândva, pe-un om religios.
Nimicu-așezat pe-un soclu
înscris pesemne spre-a bârfi:
"Cel mai cunoscut exemplu
a ce-i chiar caraghios să fii!"
Am realizat cum este să te-ntâlnești c-o umbră,
să o săruți, s-o ții de mână, s-o-mbrățișezi…
eventual, s-o iei așa… cu totul pe-arătură,
atât timp cât în vrăjile-acesteia te-ncrezi.
«Ceva, de-o vreme, "draga mea",
pare-mi-se te-amărăște!»
zise,-atent, un el către-o ea...
«De-astă dată ce-ți lipsește?»
Descoperind cât e de "admirabilă"
dărnicia pe datorie sau din datorie,
poți oare s-o consideri preferabilă
zgârceniei pe datorie sau din datorie?
Acel sinucigaș prea trist
ce clipa nu doar c-o trăiește,
dar, cu un aer altruist,
morbid, o mai și-mpărtășește.
Într-o țară de paie,
cu case de paie,
cu drumuri de paie
și-un viitor de paie,
Vântul șuiera întruna,
într-o oarecare seară,
norii sparți făceau ca luna
să apară și dispară.
Presupunând că talentul unui scriitor
ar veni nu numai din cât de jos,
ci și din cât de sus
reușește acesta să se coboare