Cina cea de taină
Sau strâns în jurul lui confuzi, mirați,
el ce se-nchide ca un înțelept
Cheamă-mă, iubitule, cheamă-mă tare!
Nu-ți lăsa mireasa la fereastră așteptând.
Pe aleea vechilor platani, visând
seara nu mai păzește:
Intrare
Oricine-ai fi: tu seara ieși afară
din cameră, unde tu totul știi;
Mi-e atât de frică
De-a oamenilor vorbă mi-e atât de frică.
Ei totul spun atât de evident:
Maria, tu plângi
Maria,
tu plângi, - știu.
Afară era mai
Pe scrinul nostru vechi ardeau
Trei lumânări spre cerul sfânt;
Multe bacuri sunt pe fluvii,
ș-Unul le aduce sigur;
Să-L sărut nu pot căci unii
Vor pleca cu El desigur. -
Ținusem îngerul prea mult la mine
Ținusem îngerul prea mult la mine,
și sărăci în brațele-mi sărmanul
Tu viața nu trebuie s-o-nțelegi
Tu viața nu trebuie s-o-nțelegi,
atunci fi-va ea ca o sărbătoare.
Eu sunt acasă
Eu sunt acasă între zi și vis.
Unde copiii ațipesc, încinși de joacă,