Fata regelui din Spania
A vrut să-nvețe-un meșteșug
Să coase haine bune și frumoase
Să curețe să spele din belșug.
Credinţă de primăvară
Mirosul teilor s-a deșteptat,
Foșnesc și țes înverșunat,
Blestemul bardului
A fost odată-n vremuri, departe, un palat
Ce strălucea-n întinsuri pe-o țară-n lung şi-n lat,
PRUNCULUI ELIS
Elis, când mierla în pădurea neagră cântă,
Acesta ți-e sfârșitul.
APUS
Deasupra iazului imaculat
Sălbaticele păsări au plecat.
SEARĂ ÎN LANS
Hoinăreală prin vară de amurg
Pe lângă snopi îngălbeniți de grâu. Sub văruite bolți,
NOAPTEA
Albastrul ochilor mei s-a stins în noaptea asta,
Aurul roșu al inimii mele. O! cât de liniștită ardea lumina.
RONDEL
S-a scurs și aurul zilelor în nori
Albastrul și maroul serilor culori:
La picioarele lui sfinte
Stă fecioara-ngenuncheată
Parcă vrând ea să alinte
Vina lumii-n cruci legată.
Atunci când ți-ai chemat perechea
S-a stins în ramuri cântul tău
Reamintindu-ți de străvechea,
Trecutelor păreri de rău.