Eu am ținut prea mult îngerul la mine
și sărăcise-n ale mele brațe tare
și se făcu prea mic, iar eu prea mare:
și deodată ajunsesem îndurare,
Bătrâna se scoală cu sfiiciune
Şi-şi spune pătrunsă a ei rugăciune:
O, Doamne! Trăiască-mi stăpânul herțog
Multi ani fără număr, din suflet te rog!
Nimic nu mai reţine-n paralele
zăbrele ce se trec. Un tic.
Îi pare a fi o lume de zăbrele
şi după ele absolut nimic.
Cine-și smulge inima din piept, trandafirul atinge.
a lui sunt petala și spinul,
lui îi servește lumina pe tipsie,
lui îi umple pocalul cu briză,
Toți cei care te caută te încearcă
Toți care Te caută Te încearcă.
Și cei ce te găsesc, te leagă
Tu ești urmașul
Tu ești urmașul.
Fiii sunt urmașii,
Lumina ochilor de-mi stingi
Lumina ochilor de-mi stingi: te pot vedea
urechile de mi le-astupi: te-aud în mine,
Când voi muri, tu Doamne ce vei face
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)
Eu te găsesc în lucrurile toate,
cărora li-s bun și frate-mi ești;
Ca o sămânță, te aprinzi și poate
în cele mari, mare te dăruiești.
Tu, vecine Dumnezeu
Tu, vecine Dumnezeu, când uneori
în noaptea lungă eu de tulbur cu a mea bătaie