Pe mormântul mamei sfinte
Hiacintul e în floare,
Totuși nu are culoare
Cum avea mult mai-nainte.
O ELEGIE
Un argument
Și sta stejarul descojit de vreme
iar ramurile-i tremurau sub frunzele uitate
de amurgita toamnă care asculta
prin sevele sleite
Frica de moarte si de cuvinte
frica de fraze si de morminte
frica de lume si frica de noi
frica de ziua fricii de-apoi
- Un argument -
Întors în afară stă E-ul emfatic
Privind printre gene cuprinsul apatic
Am revenit pe planetă născut din moartea
unui despotic rege bătrân,
cu mâini desperecheate de-atâtea despărţiri
cu o coroană ruptă şi-nfiptă între tâmple
Când valurile trec pe valuri,
Nisipu-un mare se re-ntoarce;
Precum un gând răzleț în voaluri
Iubirea pleacă și se-ntoarce.
La cine să mă rog când vine Muza
Învăluindu-mi creierul cu spuza
De îndoieli, nimicuri şi poeme
Ba dându-mi palme chiar din vreme-n vreme?
Prieteni ne sunt toți
toți cei plecați
și ne-au lăsat
povara neputinței.
N-ai vrut s-asculți de ce ți-am spus,
N-ai vrut s-asculți de mine
Și ai plecat, și tot te-ai dus
Prin țările străine.