M-a lovit ca un răsărit de soare
Ce se ridică din valuri, din mare,
Ce cu o primă rază a sa rătăcită
Atinge pielea nisipului lustruită...
Se simt mirosuri de sulf în aer...
Un aer expirat de mulți plămâni,
De multe suflete ce l-au păstrat
În adâncul sentimentelor lor...
Mi-am ascuns dragostea într-o poezie,
Căci mi-a fost teamă să o fotografiez,
Nu am pus rimă să n-o transform în melodie
Și nici ochii nu i-am închis de frică să nu o visez.
Spune-mi că mă iubești!
Sau, cel puțin, vei încerca...
Ochii se săturau de priviri goale,
Am bătut azi la uşa unui criminal
Ce stă ascuns în mine de ani de zile;
L-am trezit cu bucurie şi amăgire,
Dar mi-a spus să plec...
Călcam cu tălpile goale
Printre idei şi vise
Şi fluturii zburau în roiuri
În călătoria lor disperată
Au plecat păsările migratoare
Să ciugulească din trupuri umane,
Părăsite de sentimente, de trăiri, de emoții,
Pe plajele virgine...
Navigând pe-un ocean de vise,
Mă gândesc la coşmaruri aprinse,
Pe frunte îmi trec sudorii uitării
Ce-mi împing corbia putredă pe plaja chemării.
Zâmbeau ferestrele la cel ce zăcea
În patul vechi şi ruginit,
Cel ce mesteca între dinţii ce-i lipseau
O bucată de tencuială galbenă...
M-am trezit aici, în deşert,
Purtată pe braţe de o furtună de nisip...
Muşcam din rădăcini uscate şi din praf
Cu mâinile amândouă...