Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXXXI

Spune-mi lună,dragă, printre-atâtea astre
tu colinzi sfioasă mii de galaxii,
Ai văzut pământul cu flori albe-n glastre...
Spune-mi lună dragă: La ele nu vii?

Ah, clipa care vine cum ucide
icoana ta care-n apus dispare,
iar mintea prinsă-n cugetări perfide,
devine un teren de vânătoare !...

VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ

Veniți de luați lumină
De la Lumina lumii

Dumnezeu n-are nicio vină Dragă
Kitty noi am ales lumea asta Pe val
ori în adânc ne așteaptă pe toți Apo
calipsa Ce-i al nostru este pus deo

Tu să-mi rămâi aproape orice-ar fi,
Iar eu, la rându-mi, îți voi fi cărare
Spre tot ce îți aduce vindecare.
De dragul tău... în stare-a mă jertfi.

idee

Ideea este o pană
de consistenţă diafană

Ai auzit?

Îmi leagănă inima vântul pornit,
o răsuceşte pe fiece parte,

Pe două laturi ale unui dreptunghi trecând,
Ca două bisectoare ce se intrepătrund,
Ne avântăm ca niște figuri de geometrie,
Pe-o coală de simetrie.

Există oare-o lume în care mai trăiesc
Acelea dintre gânduri ce-au încolțit cândva,
Când ele, dintre toate, știau că te doresc
Și-mi deveneau cuvinte? Privirea le scria.

Port în mine cea mai grea povară,
...
Port în mine cea mai grea povară
Ce-mi ucide lent puterea minții,

Un pescăruș are pe aripi tabloul
Cerului cu fâșii de vânt
Și nori măslinii.
Îl leagănă când într-o parte,

Îți las prin testament la ceas de seară
Urgia vieții-nchise în cuvânt
Și nebunia dorului de-o vară
Și luna când se frânge de pământ.

Dor
de Emilia-Paula Zagavei
Îmi scriu poemul pe un fir de iarbă
Și îl botez cu lacrimi mari de ploaie,

Ce este după verdele trăit
mai adevăr de adevăr,
mai curat ca florile de măr,
nu este Dumnezeu?

Eu nu-ți vreau iubirea.
N-aș ști cum să am grijă de ea, astfel încât să nu te rănesc.
Alții au făcut-o înaintea mea, destul să-ți lase cicatrici.
Pe mine lasă-mă doar să-ți sărut rănile...cu buzele, cu zâmbetul...

Ard în noi tăcerile adunate în timp
Rămân în scrum amintirile cuvintelor nerostite
Nu se sting
Fumegă încă într-un ecou al dezamăgirilor

eu nu mai cred nici în nisip nici în iubiri
chiar de-ar părea trăiri și vise-adevărate,
împreunându-ne în valuri de-amintiri
și împărțind o vară tristă-n jumătate