Prea mult, pe-aici, n-am să rămân,
întârzierea nu mi-ar face bine,
ci voi cădea lumină-ntre ruine,
cu dreapta căutând un stog de fân.
Împarte, Doamne, cu mine durerea
Din lacrima care te strigă,
Şi dă-mi alinarea,
Şi dă-mi mângâierea,
Când în bemol, când în diez,
Când înainte, când-napoi,
Putere n-am să regizez
Toată distanța dintre noi.
Am trimis o caravană
de la mine către tine,
nu că vreau să-ţi dau de veste
că sunt singur şi mă sperii.
Trăieşte moartea printre noi
Mereu nelegitim,
Atât de mult ne vrea-napoi,
Atât de bine-o ştim.
Pe urmă,
când iarna
de tot
va cădea,
Noi pe-aici c-un fel de nuntă,
Eu - înfrânt şi tu înfrântă,
Stai acasă, nu te deranja,
E-o afacere măruntă,
Am început să mă obişnuiesc,
Încet-încet, cu gândul că eşti moartă,
Considerându-te, în mod firesc,
Un fel de capodoperă de artă.
Tot ce am avut
Pleacă spre trecut
Şi se-mparte brusc la doi.
Ceasul ce veghea
Cei doi îndrăgostiţi sunt separaţi,
Deşi distanţele-ntre ei sunt scurte,
Dar au un avantaj, faţă de noi,
Măcar se află în aceeaşi curte.