Ochiul acum cu inima se ceartă
Cum să împartă frumusețea ta;
Ochiul n-ar vrea ca inima s-o vadă;
Inima dreptul ochiului l-ar lua.
Aerul pur și focul arzător1
Sunt doar cu tine, oriunde-aș fi eu;
Primul e gândul, cel’lalt al meu dor,
Prezenți-absenți, apar-dispar mereu.
Aerul pur și focul arzător1
Sunt doar cu tine, oriunde-aș fi eu;
Primul e gândul, cel’lalt al meu dor,
Prezenți-absenți, apar-dispar mereu.
Când ațipesc, ochii mei văd mai bine,
Căci ziua nu zăresc decât prosti;
Dar când adorm, ei te privesc pe tine,
Că o posezi nu-i singura mea jale
Cu toate c-am iubit-o cât de cât;
Că ești al ei e marea supărare,
O pierdere ce doare mult mai mult.
Acele dulci trădări ce sunt comise
Când nu mai am în inima ta loc,
De frumusețea vârstei sunt permise,
Căci umbli cu ispita peste tot.
Iubire, ia-mi iubirile; pe toate.
Ce ai acum mai mult din ce-ai avut?
Iubire nu, din cele-adevărate.
Tot ce-am avut ți-am dat de la-nceput.
Cum să te cânt, modest fiind, pe tine,
Când tu ești cea mai bună parte-a mea?
Ce-o să-mi aducă lauda de sine?
Nu-i îngâmfare a te lăuda?
Cum să nu aibă muza mea subiect
Când tu respiri și-n versul meu torni iar
Tot dulcele tău har, prea excelent
Ca să-l găsești în orice text banal?
Cum tatăl decrepit află plăcere
Când fiul face lucruri tinerești,
Și eu, lovit de soartă cu putere,
Admir ce valoros, ce sincer ești;