Mare pentru noi e ziua, când tu, Mircea, la Rovine
Ai strivit păgânătatea ce s-a prins de piept cu tine,
Peste Dunăre azvârlind-o, iar pe morţii ei în iad!
Mari au fost şi-acele zile, când tu, vecinice Ştefane,
Acum te cutremuri! Cunoști
Că drumul ți-e-n marginea gropii.
Degeaba te-azvârli și te-apropii
Cu vuiet și tropot de oști.
Urlă Petre prins de trude
Și răpus de munci.
Tată-său din coast-aude,
Stă mirat și pari înșiră;
Prin Suceava, vodă Ștefan, într-o zi de primăvară,
Cu boieri bătrâni ai țării și hatmani treceau călari.
Iată-n drum, pe-o stradă strâmtă, ei p-un mort întâmpinară,
Un sărac! Nici lume-n urmă, nici măcar făclii de ceară
Când m-a văzut, dintre femei
S-a dezlipit d'odată;
Când i-am vorbit, privirea ei
Zâmbea înviorată.
(cu contraziceri și cu tendințe)
Se zice și s-a zis că-i un secret
Al artei, să compui macame-arabe,
Baladă germană
Cum geme-ntreg Tirolul de vuiet de bătăi!
O singură colibă stă pacinică în văi.
După o legendă franceză
Era băiat frumos la chip și blând,
El a venit acasă azi oftând;
I
Curriculum vitae
O, prinde-mă de mână, iubito, și mă du
Aproape, să ne fie vecin iconostasul, -
Sub bolți între columne molatic sune-ți pasul,
Și eu voi fi cucernic cât ești de blândă tu.