La nucii din livezi m-am dus,
Să văd ce e prin vale,
Am mers la vii pe deal în sus
Și mi-am făcut o cale
Baladă
- „M-aşteaptă Nora la palat?
Marcele, iute, iute!
Baladă
Pe când clopotul de sară
Sună lung și legănat
Baladă din popor
Tot cerul la vest era-n purpur scăldat-
Doinind treceau vesel flăcăii prin sat
I
Din larguri de palată ies patru portărei:
Au coifuri, au ceaprazuri, au suliță la ei.
Caligenes sfârșește moșia de arat;
O seamănă. Pe urmă - roman adevărat -
Dă goană-n urbea Romei să-ntrebe toți augurii
Că da-vor zeii nobili rod bun semănăturii?
Ce blizguie zăpada pe câmpi! Întregul cer
Azi poartă iar cămașă cu tivituri de fier,
E tot o pânză albă prin tot întinsul zării,
Cu dungi de neguri, negre ca dorul răzbunării;
Poveste în versuri
Feciorul lui Crai-Negru cu drag ascultă sfatul
Tătâne-său și pleacă la Volbură-mpăratul,
Legendă populară din jurul Năsăudului
I
Cu-ai săi sfetnici de la curte craiul s-a pornit odată,
Ca să facă p-o câmpie o plimbare-ndătinata.
Sfetnicii, nouă la număr, povesteau, și fiecare
Înșira câte-o legendă, câte-un basm ori o-ntâmplare;