Privesc coloana fără sfărşit
ca pe o urcare a spiritului rupând barierele cosmosului
sau ca un strigăt al omului către Dumnezeu
mărturisindu-i aspiraţia spre înăltimea de gând,
Din pricepere deghizată
afişată pe faţa ciupită de vărsat,
se scutură a lehamite.
Are inima noduroasă de prefăcută vanitate
Femeia pe care am întâlnit-o-n gară era ruptă de somn,
pierduse trenul refuzului.
A început să mă privească dojenitor
şi s-a pierdut în amănunte
Noaptea muzeelor
fantome bătute-n cuie pe pereţi,
ochii îmi fug atraşi de umbrele artei
încât se amestecă percepţiile-n minte,