a ruginit mânerul de la poartă
uşa scârţâie când o deschizi
icoana pânze de păianjen poartă
nu s-a mai rugat demult aici...
cum se năruie totul
şi-n urmă se-aşterne uitarea
rămâne doar clipa
când tu-mi erai înaltul
Să te trezeşti în fiecare dimineaţă
Doar cu perna în braţe
Cu toate visele nevisate
Să-ţi faci singur cafeaua